Etichetă: iubirea lui Isus

De unde știi că nu Îl prinzi pe Dumnezeu în toane rele când te pui să te rogi?

Are Dumnezeu pase proaste?

E Dumnezeu mânios pe tine?

Cum explică Biblia mânia și urgia Dumnezeului numit Dragoste?

---

Cel care:

„Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.”

Numeri 11:33

Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui.

Naum 1:2

„Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.„

Efeseni 5:6

---

Adevărul este că păcatul încă stârnește mânia lui Dumnezeu.

Dar asta nu îl transformă pe Dumnezeul dragostei într-un Dumnezeu care se freamătă în cer pe Tronul de domnie nemaștiind cum să-i bată pe oameni cu blesteme și plăgi.

Nu așa functionează mânia lui Dumnezeu.

Dumnezeu, prin jertfa lui Isus Hristos a descărcat în întregime rezervorul mâniei Sale peste Fiul Lui. Fiecare strop de urgie datorată omenirii a căzut peste Isus. El, Mielul, a suferit tot ceea ce se putea suferi pentru păcat.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
    zdrobit pentru fărădelegile noastre;
pedeapsa care ne dă pacea era peste El
    şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.

Isaia 53:5,6

Versetul de mai sus înseamnă că Dumnezeu nu mai e mânios pe tine!

„Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu .

Romani 5:9

Păi, și se mai mânie Dumnezeu la păcatul din viața mea?

El nu se schimbă. Păcatul încă stârnește mânia lui Dumnezeu.

Ceea ce s-a schimbat însă e că reacția pentru păcatul tău este har și iertare în contul lui Isus Hristos.

Romani 8:1 e clar ca lacrima:

„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.”

Mânia și întristarea pe care I-o stârnim lui Dumnezeu (Efeseni 4:30), ca și copii ai lui Dumnezeu nu are ca rezultat judecata și condamnarea veșnică.

Evrei 12:5,6 ne vorbește despre disciplinarea care apare în urma păcatului.

aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:
„Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului,
    nu te descuraja când eşti mustrat de El,
pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte
    şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.

Sacrificiul Domnului Isus ne ia vina eternă, însă păcatul ne face rău și ne vlăguiește.

Așa că Dumnezeu, ca un Tată bun care urăște păcatul, folosește uneori nuiaua mustrării pentru a ne pune pe calea cea dreaptă.

---

---

Dacă cumva ți se pare că ceva nu e în regulă în toată explicația asta, probabil că inima ta nu e în locul potrivit .

Mândria ne face de multe ori să simțim că merităm să suferim un pic de mânie și necredința nu ne lasă să acceptăm că chiar există iertare și salvare imediat ce am dat-o-n bară.

Uneori nu putem accepta cât de generos e Tatăl, pentru că reacția la o astfel de dragoste fără limite e predare totală. „EU” și performanțele mele dispărem, și rămâne doar dragostea Tatălui când fac bine, sau când fac rău.

Noi gândim dinte pentru dinte și răsplată pentru performanță.

Chiar și după nașterea din nou, tot așa gândim uneori…

Dumnezeu nu gândește așa.

El gândește har, gânduri „de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ieremia 29:11

Toate gratuit, în contul Domnului Isus.

---

Concluzie

Mânia lui Dumnezeu nu este un capriciu orb, ci o expresie a sfințeniei Sale care nu poate fi unită cu păcatul.
Da, Dumnezeu încă urăște păcatul, prin urmare ne mustră ca un Tată iubitor și nu ca un Judecător distrugător. Disciplina Sa nu este blestem, ci o chemare la o viață adevărată.
Așadar, în loc să ne temem de mânia Lui, putem să ne încredem în dragostea Lui care ne transformă, știind că „prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53:5).
Dumnezeu rămâne foc mistuitor pentru rău, dar și adăpost sigur pentru cei ce fug sub umbra crucii.